obligate

(redirected from obligat)
Also found in: Dictionary, Medical, Legal, Idioms.

obligate

[′äb·lə·gət]
(biology)
Restricted to a specified condition of life, as an obligate parasite.
References in periodicals archive ?
Antes de entrar en materia se hace indispensable explicar las razones del acercamiento conceptual realizado en el titulo que bautiza el presente articulo entre solus consensus obligat, adagio tomado del latin, y el concepto de principio general del derecho (5).
Astfel ca judecatorul este obligat sa judece in orice situatie.
1) Statul este obligat sa ia masuri de subminare a economiei de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai cat mai mizerabil cu putinta.
42) "Daca Episcopul ar informa Ministerul ca profesorul de religie nu este apt, pentru motive referitoare la doctrina sau la moralitate, profesorul va fi obligat sa inceteze imediat invatamantul si se va proceda la numirea succesorului conform [section][section] 2 si 3 de mai sus".
Kriech claims that the demand of ecclesiastical form for marriage falls under the principle lex non obligat cum gravi incommode (law does not oblige under grave inconvenience).
They can't introduce a trade barrier in breach of the UK's European obligat ions by imposing minimum pricing.
13) "Dicitur lex a ligando, quia obligat ad agendum", I-II, q.
Caetera ne simili caderent labefacta ruina, Cauit sacrati prouida cura ducis: Sub quo delubris sentitur nulla senectus, Nec satis est homines, obligat illi deos.
4: <<De lege humana positiva sit prima propositio: Quod non obligat sine promulgatione, nec habet vim aut effectum.
1: <<Licet in Codice iuris canonici Ecclesiae quoque Orientalis disciplina saepe referatur, ipse tamen unam respicit Latinam Ecclesiam, neque Orientalem obligat, nisi de lis agatur, quae ex ipsa rei natura etiam Orientalem afficiunt>>.
Obligat uero hoc diuinum praeceptum praesertim in mortis articulo, aut si aliquod sacramentum administrandum sit; at extra hos casus non diu confessio differri debet (Cavallarii, Dominici, Institutiones iuris canonici, tomus I, Neapoli 1785, 316).
La moral no se puede fundamentar en la obligatoriedad de la ley, lex dubia non obligat, ya que los juicios morales no constituyen juicios apodicticos que impliquen certeza.